miercuri, 6 octombrie 2010

Cel mai probabil mai sunt si altii

Paradoxal, chiar si masinile nemtesti sunt prevazute cu carlige de tractare in caz de pana, dar totusi incepand cu modelele fabricate inca de acum 20 de ani, carligele sunt ascunse sub spoiler, de un capac de plastic. Despre rafinamentul tehnic al masinilor germane o sa scriu alta data, acum urmand sa povestesc o alta durere. In Romania, capacele despre care vorbesc si respectiv oglinzile retrovizoare, se fura in draci. De fapt e un circuit vicios - al capacelor si al oglinzilor retrovizoare - in natura, bazat pe o mentalitate cretina. Cei furati, prefera sa cumpere piesele la jumatate de pret tot de la hotii-bisnitari din targurile auto, in locul celor noi si de aici cererea pentru care exista oferta.
Si acum o sa explic si titlul. Cat am avut masina in tara, cam un an si jumatate, am avut norocul ca in afara de cativa porumbei care ce-i drept pareau dresati sa-mi ia la tinta capota, nu s-a atins nimeni de ea. Ieri insa am gasit capacul atarnand in firul de siguranta, care probabil nu a putut fi taiat, fiind metalic. Dupa niste injuraturi civilizate in gand si cateva ore de meditatie mi-am dat seama ca tre' sa fi fost vreun nou vecin, roman, care a vrut sa ma salute. Asa ca ii raspund tetrales bahtalo!

luni, 9 august 2010

Azi e noua, maine-i zece...

... si fara vreo legatura cu armata, pe 13 vin acasa.

Hai 'liberare!

duminică, 8 august 2010

Poa' sa ninga, poa' sa ploua... am canadiana noua

Tot cu ocazia plecarii, am realizat ca limbile straine sunt complet straine de mine. Chiar si dupa cateva luni, franceza mea se rezuma la aceleasi 3 expresii cu care am venit de acasa: je m'apelle 'lica Franaru, vous le vous coucher avec moi - dar nu risc sa-mi gatesc singur vreo doua saptamani sau mai grav sa dorm in masina asa ca nu o folosesc - si a treia... pe a treia nici macar nu mi-o mai aduc aminte acum. Totusi am invatat ceva nou si asta mi-a starnit totodata o suparatoare curiozitate. La serviciu spre exemplu (si oriunde in alta parte) desi venim din cel putin 10 tari diferite, ca forma de salut se folosesc expresiile Ca va? si indiferent ca ti-a luat foc casa sau ti-a fost furata masina, raspunzi invariabil Ca va bien. Acum cei care ma cunosc stiu destul de bine ca am nevoie de motive serioase pentru a ma arata fericit si cum nu primesc in fiecare zi salariul, chiar nu stiu ce raspuns sincer sa dau. Aprofundand problema, constat ca nici macar translate.google.FR nu cunoaste un echivalent al mult mai elaboratelor expresii romanesti de genul smf in ea de viata.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Metode alternative de sinucidere

Bannere, stiri, site-uri indoliate... webmasteri ipocriti disperati dupa trafic si prin urmare milioane de fraieri avizi de barfe si cancan, fara de care nu ar mai avea ce manca primii. Si toate astea sub pretextul unei vedete inventata in comunism, care nu si-a cunoscut vreodata gloria. Nu erijez in profesor de viata, (la varsta mea as fi de-a dreptul penibil) dar sinuciderea nu o consider o drama ci simpla prostie sau nebunie. Deci bai sinucigasilor care sunteti niste sinucigasi si care vreti sa va sinucideti, stati asa, nu misca nimeni... Daca v-ati saturat de viata de cacat si simtiti ca nu mai aveti absolut nimic de pierdut inseamna ca nu va mai temeti de nimic, iar asta o vad ca fiind un mare avantaj. Daca intr-o buna zi as avea suficient sange in instalatie incat sa imi iau o pauza de la viata, m-as sinucide cam asa: as aduna cateva lucruri intr-un rucsac si as pleca spre un loc asemanator cu cel din imaginile de mai jos. Totusi din compasiune pentru fostii sefi, le-as trimite din cand in cand cate o vedere cu mesajul Salutari din locul luminat si cu verdeata.

Hai 'liberare!


marți, 13 iulie 2010

Si slutit si cu banii luati

Cum deja au trecut vreo 2 luni de cand sunt pe aici, nu am avut incotro si a trebuit sa merg sa ma tund. Fara sa exagerez, toata treaba nu a durat mai mult de 3 minute si prin urmare m-am ales cu o freza ca si cum as fi pierdut un pariu cu cineva care m-a tuns la misto, cu ciuda. Mi-a tras o freza de indian coclit, ceva in genul Bercea Mondialu sau poate chiar mai infioratoare daca e sa judec dupa reactia copiilor si a lebedelor din parcuri. Si mai nasol e faptul ca bataia asta de joc a fost pe bani. Pe banii mei mai exact si a fost cea mai scumpa freza vreo data. Sa scriu o reclamatie la protectia consumatorului?! Cred ca totusi mai eficient ar fi sa le trimit o poza.

vineri, 9 iulie 2010

Unde nu-i cap e vai de rezervoare

Una dintre frustrarile care m-au alungat din tara a fost faptul ca autostrazile - sublime in timpul campanilor electorele - lipsesc cu desavarsire, iar strazile si asa jalnice pe care le avem, erau intesate de haiduci cu burta si radare. Ajuns aici cu entuziasmul romanului scapat la asfalt, am trait in scurt timp o crunta dezamagire. Spre uimirea marii majoritati a celor 2 cititori ai mei, asa cum spuneam mai demult, strazile noastre jalnice sunt cam la fel de eficiente ca si autostrazile de aici. Desi sunt lungi, late si nu au nici gropi, in realitate nu sunt nici pe departe ceea ce sugereaza numele din cauza stilului de condus si a limitarii vitezei la 110 si respectiv 90 km/h in orase (Da! Nici aici Doreii-proiectanti de autostrazi nu iarta niciun oras). Despre limitele de viteza am fost suficient de explicit intr-o singura fraza, despre stilul de condus - mergand zilnic 250 de km cu masina - ma gandesc sa scriu o carte. Ca si cum viteza n-ar fi suficient de limitata, soferii incepatori (cu o vechime mai mica de 3 ani) sunt obligati sa circule cu 30 de km/h mai putin decat limita legala, iar din dramatica mea experienta zilnica va pot spune ca incepatorii pentru a fi siguri ca nu incalca legea, mai scad inca vreo 20 de km/h fata de limita limitei limitelor... Nu am fost foarte atent la strazile nationale ce traverseaza satele, limitate la 45 de km/h, dar daca ar fi sa continui rationamentul de mai sus ar rezulta ca in cel mai bun caz, soferii incepatori stau pe loc daca nu cumva merg cu spatele.

joi, 8 iulie 2010

De ce m-as intoarce...

Sunt in pauza de masa si parca-mi vine sa trimit prin e-mail un fuck off conducerii, sa ma urc in masina si sa plec in salbaticie, undeva in Romania. Mi-e dor de munte! Niste datorii mai vechi imi taie brusc elanul si ma rezum la o cautare pe Google: turism + Romania. Rezultatul e de-a dreptul enervant.
Tanti Nuti... cei 2 cititori ai mei... toata lumea e pe faza? Desi acum o sa contrazic cumva o idee sugerata intr-o postare anterioara, problema e ca noi nu promovam ce trebuie. Avem Dracula avem munti... mare... Delta... avem de toate, suntem tru, dar nici dracu nu ne trece pragul. Receptionistele ceva mai coafate, LCD-urile de la intrari, termopanele si o mana de var data pe hotelurile vechi sunt niste eforturi penibile menite sa schimbe fata comunista a statiunilor romanesti dezvoltate haotic si fara bun gust. Vorbind despre turismul urban, nu vom avea niciodata sansa sa concuram cu Ei pana nu RECONSTRUIM totul. De ce as prefera totusi Romania?! Pentru simplul fapt ca desi in vest pana si muntii sunt mult mai curati, lipseste salbaticia. Liniile de 250 de kilovolti de la centralele atomice de pretutindeni, care traverseaza mai toti muntii, instalatiile partiilor de ski, care iarasi sunt peste tot, cabanele construite pe mai toate varfurile de munte, strica tot farmecul.
M-am linistit. Nu mai plec astazi.

miercuri, 7 iulie 2010

Dilema mea

De ceva timp ma macina o intrebare si nu e cea legata de rostul nostru in Univers. Din batrani am aflat ca dezlegarea misterelor Universului si in general a oricarei probleme existentiale, se afla pe fundul unei sticle de Jack Daniel's. Ar fi prea simplu.
Ca orice exponent al clasei sociale numita in folclor pulime (a se citi clasa muncitoare) imi pun intrebarea "ce sa imi cumpar din primul salariu de la noul job?". Acel lucru de care-ti aduci aminte intreaga viata, subiect de povesti pentru nepoti... stiti voi cliseul. De 2 luni ma chinui sa aflu respunsul, dar astazi am avut o revelatie. Tocmai am aflat de la un ghinionist coleg polonez, ca amenzile la circulatie se platesc pe loc daca ai numere straine, altfel ti se imobilizeaza masina. Asadar am aflat raspunsul: am pus ceva bani la parasolar si mi-am platit amenda in avans. Ca suvenir, pentru batranete si posterioritate voi pastra procesul verbal. Uite ca am rezolvat-o si pe asta...

marți, 6 iulie 2010

Faci bani nu faci, vremea decapotabilelor trece

Nu am consultat vreun institut de statistica, dar dupa aproape 2 luni de cand sunt aici, am senzatia ca Luxembourg are cel mai mare numar de masini decapotabile pe cap de locuitor, dintre toate tarile UE. Cam 3 bucati la 10 case dintre care una sigur e Porsche, zic eu. Ma gandesc ca o vacanta in Luxembourg ar fi cel mai bun remediu pentru psihicul oricarui cocalar roman incadrat in sablonul Ferarri in leasing si garsoniera.

vineri, 28 mai 2010

Teoria relativitatii restranse: demonstratie

Spunea cineva ca viata e compusa din nefericiri, drame, sefi, credite, diverse cacaturi si apa. In plus, viata aici are ca si componenta majora ambuteiajele. Un drum de 120 de km care in teorie dureaza o ora si 20 de minute, in practica dureaza uneori 2-3 ore. Asta inseamna o medie de 5 ore pe zi in trafic. Din 24 mai scad 9 ore serviciu, mai scad 8 ore somn si inca vreo 4-5 pentru alte activitati, trag linie si ii dau dreptate lui Einstein. WTF?!Chiar avea dreptate...

miercuri, 26 mai 2010

Am dezertat

Am plecat in Luxembourg... de fapt in Franta... de fapt... e mai complicat. Locuiesc in Franta si lucrez in Luxembourg... detalii. Ideea e ca abia a trecut o saptamana si deja simt nevoia de a vorbi in romana. Constient ca nu am vocatie si nici ceva de spus, nu am scris nimic pana acum pe blog si cu toate ca nu s-a schimbat nimic intre timp, o sa incep si eu sa aberez on-line. Asa ca... fiti pe faza.

duminică, 17 ianuarie 2010